Cherry bon bon~

Aiurea. Totul devine din ce în ce mai aiurea în perspectiva lui Pocky. Nici nu îneţelegea cum şcoala a devenit dintr-odată atât de plictisitoare pentru ea. Ea, care adora să înveţe şi să mai ales să citească despre orice. Dorea să-şi facă părinţii mândră de ea, evident. Şi să fie o soră model pentru Jihwan. La început, îi era destul de greu să se comporte frumos numai pentru a-l influenţa şi pe Jay, dar acum deja a devenit un obicei şi începe să îi placă, încetul cu încetul. Cu toate astea, ura o singură materie: sportul. Nu putea spune că numai sportul era groaznic pentru ea, dar chiar nu înţelegea cu ce o ajută pe ea să alerge de nebună în jurul curţii de vreo cinci ori, în viteză şi să ajungă să cureţe praful cu limba imediat mai apoi. Bine, ea alerga pentru a da jos caloriile, dar nu de cinci ori de nebună, în viteză şi mai ştiu eu ce. Nu o cronometra nimeni când alerga ea prin parc.
Îmbrăcată cu un tricou înflorat şi cu nişte pantaloni scurţi, a plecat în fugă de la liceu către parcul care a rămas pustiu. Începuse să plouă şi de aceea acum nimeni nu mai era acolo. Mult mai bine pentru Pocky. Nu trebuia să se înfrunte cu privirile ciudate ale unor persoane, privirile înfricoşătoare ale unor bărbaţi trecuţi de vârsta a treia sau mai ştiu eu ce. A atras tot felul de pedofili până la acea vârstă şi încă atrage, de asta şi prefera să iasă numai ziua pe-afară, înconjurată de multe persoane pentru a nu păţi ceva. Dar azi, nu avea cu cine să meargă în parc, fiindcă toţi s-au dus acasă, mai puţin ea. Acum era udă complet, pielea strălucindu-i din cauza picăturilor de ploaie, iar hainele fiindu-i lipite de corp. Nu era foarte frig, dar era îndeajuns încât să o facă pe fată să tremure uşor.
A început să se plimbe şi să lovească apa care era pe jos, făcând astfel să sară mii de picături pe picioarele-i deja ude.
Se putea declara complet pe o altă planetă. Se gândea la multe acum, mai puţin pe unde merge şi unde se află, cu cine se află sau tot felul. Era curioasă dacă va reuşi să îşi facă alţi prieteni anul acesta, deşi vocea minţii sale îi zise clar "NU!". Nu era ea aceea care se împrietenea cu toţi, şi de asta prefera să interacţioneze ceilalţi cu ea, nu invers,

Perfect ,totul era atât de perfect sau mai bine zis , era atât de perfect până să înceapă nebunia aia de ploaie. Nu ştiam cum să se mai ferească de picăturiile brutale de apă în aşa fel încât să nu se ude leorcă ( nu că nu era deja ). Se adăposti sub un copac ,ceea ce nu era deloc indicat să faci pe timp de ploaie , dar unde altundeva putea?
Părul ei din drept începuse să se onduleze , iar ea nu suporta deloc ca părul ei să fie ondulat , mna ca orice fată îşi urăşte părul natural. Norocul ei era că nu se machia prea strident şi nu prea avea ce să i se întinde peste feţişoară.
Se ghemui lângă rădăcina copacului încercând să nu înjure şi sperând ca ploia să se oprească măcar un pic , pentru a fugi spre casă la căldurică.
Parcă în Seoul nu ploua aşa de des ca şi aici , parcă era mai frumos acolo , soarele era mai mereu pe er , iar căldura persista non-stop. Ah draga de ea , căldură , acum era toamnă , nici nu trebuia să te miri de ce plouă , sau de ce era atât de frig afară... apoi iarna , iubea iarna , dar ura frigul. Iubea cadouriile , vacanţa şi mai totul , mai puţin când era îngropată la propriu sub zăpadă , devenind ea însuşi un morman de nea.